Dacă toți oamenii, începând de la victime, până la angajați, patroni, artificieri,vânzători de antifonare și până la administratori locali sau politicieni ar fi fost suficient de instruiți și pregătiți cum să facă față unui astfel de eveniment sau cum să îl prevină, mai mult ca sigur tragedia colectivă nu ar fi avut loc.
Despre nemulțumire cântau tinerii aceia, despre forță colectivă și din nevoie de exprimare; dacă ar fi fost fericiți, mulțumiți, uniți și s-ar fi putut exprima liber într-un loc în natură sau într-un mediu protejat, special amenajat pentru așa ceva, dezastrul nu s-ar fi petrecut, iar ei ar fi cântat despre cât de frumoasă e viața și nu despre cum ți-ai da-o doar să știi că măcar urmașilor tăi le va rămâne o lume mai bună și mai corectă.
Avem nevoie de oameni școliți care să ne conducă și care să ne organizeze, oameni plimbați și învățați, pregătiți să ne scrie manualele, legile și să ne ajute la nevoie.
Din fericire, în aceasta Românie există, încă, câțiva profesori extraordinari, adevărați mentori și luptători care-au reușit să crească măcar cațiva din generația noastră. Dar majoritatea este lipsită de șansă, cel puțin aparent.
Și-au ratat șansa de a-și lua examenul de BAC, au pierdut ritmul sau nu au reușit să se adapteze, motiv pentru care sunt angajați pe salarii de nimic, lipsiți de oportunități de împlinire a viselor și muncesc în corporații multinaționale, într-un sistem robotizat, în cazul cel mai fericit în care nu pleacă în afară să lucreze pe șantiere, răvășiți și să își riște viața pentru un trai normal, sacrificându-și tinerețea, energia și frumusețea.
Locurile de muncă sunt limitate, somajul e la ordinea zile(nu pentru că nu ar fi treabă de făcut, ci pentru că proiectele care necesită forță de muncă umană sunt mult prea puține și prost organizate), statul nu susține micii întreprinzători, iar cei care ajung să fie bugetari se chinuie cel mai probabil toată viața pe salarii insuficiente.
Se fură pentru că oamenii sunt needucați sau neajutorați. Dacă furi, înseamnă că nu ai suficient cât să te descurci sau că nu ai primit cei 7 ani de-acasă, în care ești învățat că a fura înseamnă a încălca cele 10 porunci, dar mai mult decât atât, este o dovadă a lipsei de respect și empatie față de cei din jurul tău. Bunul simț se învață, nu te naști cu el.
Avem sute de clădiri lăsate în paragină, cu o arhitectură superbă și valoroasă, solide, care renovate ar putea găzdui școli, teatre sau altfel de instituții culturale care să-i îndemne pe tineri să se distreze sau să își petreacă ani din viață în spații special amenajate și protejate, și nu în hrube cu miros de mucegai sau în construcții comuniste și mediocre.
Dacă statul s-ar îngriji să ia aceste clădiri de sub tutela oamenilor de afaceri(care le-au cumpărat pe prețuri de nimic sau cărora le-au fost retrocedate pe cine știe ce principiu), care plănuiesc să le folosească în scop propriu, privând clasa de mijloc a mai avea acces la aceste capodopere, atunci ar exista suficiente spații decente de dezvoltare personala a tinerilor.
Sau măcar, dacă statul ar începe să încheie parteneriate public-privat cu acești afaceriști, renovând și dotând clădirile împreună și punându-le la dispoziția publicului larg ca spații culturale adecvate sau ca obiective turistice, atunci profesorii ar avea medii propice în care să-și facă munca, elevii ar învăța într-un mediu nou care încurajează la studiu și la cercetare a istoriei, iar societatea ar evolua.
Dacă tinerilor li s-ar oferi consultanță profesională, la sfârșitul liceului sau facultății într-o astfel de instituție în care oameni s-ar ocupa să îi ajute în direcția găsirii unui loc de muncă potrivit sau a începerii unei cariere(a unei afaceri), atunci tinerii nu ar mai fi așa tentați să fugă în afară.
Dacă echipe de tineri ar fi încurajate să dezvolte proiecte inovative în natură, în satele uitate de lume, dar cu potențial turistic ridicat prin istoria pe care o au și prin tradițiile bogate în spiritualitate, atunci economia țării ar crește, deoarece turismul ajută producătorii locali să-și vândă produsele și serviciile.
Dacă astfel de evenimente/festivaluri ar exista și ar fi bine organizate, tinerii ar fi tentați să participe la sărbători românești, mai de grabă decat la Halloween și Valentines Day(băgând bani în buzunarele chinezilor sau mai știm noi cui...).
Din PIB, doar 0,16% e acordat cullturii, într-o țară în care cel mai de preț lucru pe care il deținem este cultura și spiritualitatea Românească.
Nu bisericile sunt problema noastră, ci oamenii needucați care au ajuns să le conducă și care lipsiți de scrupule, i-au îndepărtat pe credincioși de casa liniștii spirituale. Înainte, mânăstirile serveau ca punct de refugiu, ca școli și ca spații în care oamenii se ajutau reciproc, în care maicile făceau cu mânuța lor icoane, brățări și pandantive și nu în care oamenii se judecau și în care își cheltuiau banii pe suveniruri făcute în china și distribuite angro de parohie.
Într-un sfârșit, dacă oamenii ar fi educați, ar avea grijă unii de alții și nu ar lăsa ca un atfel de eveniment să aibă loc, pentru că ar conștientiza pericolele din timp și că orice problemă are și o soluție, și nu s-ar plânge de ceea „nu se face”, ci ar pune cot la cot să rezolve orice impediment.
Cu scuzele de rigoare în ceea ce privește greșelile de scriere sau exprimare(dacă ele există), vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc iubire și credință într-o viață mai bună în care putem reuși împreună!
P.S. Fiecare poză reprezintă un link către un proiect educativ desfăsurat în România. Dă click pe ele pentru a putea vedea despre ce este vorba.
